"Courts applying the law : perspectives from Europe and Asia", a new book I edited just appeared at Peter Lang

 

I had the privilege of editing this bilingual volume, published in English and French, which brings together contributions from ten participants, including me.

The volume illuminates judicial practice through three compelling perspectives, each forming a distinct Title. The first examines interpretative methods in civil and criminal law, opening with Germany's Interessenjurisprudenz and its application in German courts, then turning to the French judicial approach to statutory interpretation, before concluding with an analysis of how Kazakhstan's Supreme Court handles normative interpretation.

The second perspective explores constitutional control mechanisms, tracing the French Constitutional Council's use of transitional interpretative reservations, the UK's constitutional evolution following the Human Rights Act, and the emergence of constitutional review within Kazakhstan's legal framework.

The third perspective investigates how domestic courts engage with international conventions, focusing on the Convention on the Contract for the International Carriage of Goods by Road (CMR) and examining judicial treatment of double taxation treaties in Kazakhstan and Russia.

Beyond my editorial role and writing the volume's introduction, I contributed two chapters devoted to my longstanding scholarly focus: German Interessenjurisprudenz. 

My first chapter articulates the mechanism and nuances of this sophisticated methodological doctrine, while the second offers concrete case law demonstrating Interessenjurisprudenz in action.

In this second chapter, I analyze a 1917 Reichsgericht decision concerning a contract favoring a third party with a mortis causa clause, alongside Heck's critique—Heck being the architect of Interessenjurisprudenz. I then examine the Reichsgericht's landmark 1923 decision and Heck's response, before turning to two related 1932 patent cases analyzed by Berlin attorney Norbert Sohn. These cases reveal how German patent offices had tacitly embraced Interessenjurisprudenz in their reasoning during the 30s, even without explicitly acknowledging the methodology.

The book is visible and can be bought at:https://www.amazon.fr/-/en/Remus-Titiriga/dp/3034355556

Supranationalism in European Court of Human Rights (ECtHR) vs Investor-State Dispute Settlement (ISDS) Tribunals

I have just published a paper presented in French at the International Conference held at the University of Le Havre Normandy, in Le Havre, France, on 6-7 November 2024. 

That conference was about "Les activités économiques à l'aune des droits fondamentaux" and was recently published in a very nice 476-page volume with the same title by Legitech. 

The book addresses the challenges in reconciling economic activities with fundamental rights and freedoms. The contributions are from four continents: Europe (France, Romania, Italy, Switzerland), North America (Canada), Africa (Togo, Gabon, Morocco, Mauritania), and Central Asia (Kazakhstan).

As for my paper in the volume, "Supranationalism in International Courts: ECtHR vs. ISDS Tribunals, " it examines two fundamentally different models of supranational adjudication: the European Court of Human Rights (ECtHR) and the Investor-State Dispute Settlement (ISDS) Tribunals. The supranationality of the second type of Tribunals was never considered in the legal literature.

While both allow private parties to challenge state actions before international bodies, they embody distinct conceptions of supranationalism. The ECtHR represents 'structural-systematic' supranationalism—building permanent institutions that progressively integrate national legal systems. ISDS represents 'case-specific' supranationalism—providing powerful dispute resolution for individual cases without creating broader legal integration.

The analysis develops a multidimensional framework that builds on the scholarship of Schmerz, Pollack, Helfer, Slaughter, and Alter. 

Supranationalism is assessed across six key dimensions:- Independence from States: How judges are selected, their tenure, financial independence, and protection from removal; -Nature of Jurisdiction: Whether permanent or ad hoc, compulsory or optional, and possibilities for state withdrawal; --Access to the Tribunal: Who can bring cases, admissibility requirements, and breadth of standing; -Scope of Jurisdiction: The breadth of subject matter over which the tribunal has authority; -Interpretative Authority: Whether rulings create binding or persuasive precedent and influence national law; -Enforcement Mechanisms: How effectively tribunal decisions are implemented and what consequences follow non-compliance.

The comparison between the two demonstrates that supranationalism is multidimensional and context-dependent. The ECtHR's structural-systematic approach suits deep integration among states sharing common values. ISDS's case-specific approach suits the protection of economic interests without broader political integration. 

Neither model is inherently superior—each serves distinct purposes effectively. Understanding these variations requires examining specific institutional features rather than applying a single template. Future international tribunal design should consciously choose which type of supranationalism—systematic integration, episodic remediation, or hybrid approaches—best matches institutional purposes and contexts.

The volume can be found and bought online at:https://www.amazon.com/s?k=9782919826407&i=stripbooks&linkCode=qs

When Interessenjurisprudenz distanced itself from a decision of the Supreme Court (answering the catastrophe of Weimar's Germany hyperinflation )

 In November 1923, Germany's Supreme Court (Reichsgericht) faced an impossible choice. The nation's hyperinflation had just ended, but it left behind a legal catastrophe. Emergency laws passed in 1914 to finance World War I by borrowing had established a "forced exchange rate" requiring creditors to accept paper marks at face value, regardless of devaluation. Between 1914 and 1923, the German mark collapsed from a stable currency to worthless paper, with 4.2 trillion marks per US dollar by the end. A loaf of bread cost 160 marks in late 1922 but 200 billion marks a year later. The middle class was destroyed.  Creditors who had lent in good faith faced total ruin.

On November 28, 1923, the Reichsgericht ruled that mortgage creditors were entitled to "revaluation"—payment calculated in gold mark values rather than worthless paper. The Court based its decision on Article 242 of the German Civil Code, which requires good faith (Treu und Glauben). The Court argued that, correctly interpreted, the 1914 monetary laws never intended such extreme consequences and that good-faith principles prevented debtors from exploiting devaluation to evade absolute obligations.

Philipp Heck, founder of the doctrine of interests (Interessenjurisprudenz), offered his own variant of a decision after a devastating critique. While acknowledging revaluation as "an ethical imperative," Heck argued the Court's decision rested on erroneous historical interpretation, misapplied good faith principles, and exceeded judicial authority. 

This controversy raised fundamental questions about legal method still relevant today: Can courts use general principles to override clear legislative commands? Should changed circumstances trigger judicial reinterpretation or require legislative reform? What are the limits of judicial power during crises?

Based on a presentation I gave at a Conference held on 24-25 October in Craiova, Romania, I developed a paper that addresses all the above problems. The English variant of the paper is under the title: "The German Supreme Court Confronts Catastrophe and the Limits of Judicial Power: Analyzing the 1923 Reichsgericht Revaluation Decision, the Doctrinal Arguments, and Philipp Heck's Critique". The paper is visible at:https://dx.doi.org/10.2139/ssrn.5907123

Discussion of the history of interpretation methods in Germany (English partial transcription of my book launch on Nov 29, 2024)

 The volume, published by West University Press in 2024, is entitled "Legal Reasoning and Argument. A Handbook" and focuses on interpretation methods from the German space.

(...)

My approach to legal methods

(...)

In the following sequence, I would present less of the content and more of the approach I took to legal methods of Interpretation in general. I went to France to pursue a DEA, which would lead to a master's degree in Law. I completed a DEA in the field of EU Court procedure at the time (1999-2000), and upon finishing, I realized that I didn't have much to contribute in this direction. I became interested in pursuing a doctorate in the field of EU Court interpretation methods.

I addressed the person who became my thesis supervisor, Professor Jean Dennis Mouton, and he emphasized that the methods of the Court had already been explored. I had as examples some remarkable theses on the legal methods of the Court, in vast volumes of about 2,000-3,000 pages, elaborated at the University of Caen. He suggested that I work on comparison as an interpretative method of the European judge. The topic was complicated because I didn't know where to start, and I had to do extensive reading to understand the legal methods in general.

One of the significant developments that occurred was a discovery I made in 2004, approximately four years after I began my thesis. I had the extraordinary surprise of discovering a great German author, Professor Eberhard Dorndorf, who you see above on the screen.

Mr. Dorndorf offered a course on legal methods, titled "Grundriss der Methodenlehre," on his website between 2000 and 2017, which included examples, theoretical expositions, corrected exams, and additional materials. It was something extraordinary. How many people do this to offer the world, including exams with students and corrections? So, Eberhard Dorndorf, do you see him? Here is a photo of him.

He is a civil lawyer by profession, specifically in labor law. With methodological skills, as he has written extensively about the outstanding German methodologists. The meeting with this site and its contents allowed me to find my direction in the thesis, which advanced relatively easily from that moment on.

And a second fundamental encounter, this time provoked, so the encounter I sought is with one of the outstanding German methodologists, perhaps the greatest, little known outside Germany, it is Philipp von Heck, the creator of the Doctrine of Interests (Interessenjurisprudenz). I had the encounter with him through the discovery in 2008 of the only translation into a language other than German (into English), made by Magdalena Schoch in 1946.

Thus, it was the discovery of an author who found a method for developing decisions in difficult situations (situations that Hart referred to as "hard cases") by emulating the interests that the legislator initially determined and evaluated. To apply a new problem, one must determine the interests considered by the legislator, and the judge will apply them to the case before them. So this was the second essential meeting.

I published an article about Heck based on that work, and I was still in contact with both authors. As a visiting professor in Bosnia and Herzegovina, I taught a course on comparative legal methods, where I compared English and American (United States) methods (especially those of the US Supreme Court). For Germany, I used the website of Professor Eberhard Dorndorf.

Furthermore, during my 12-year tenure as a professor in South Korea, I taught a course titled initially "Great Court Decisions," where I compared the legal methods of the US Supreme Court with those of the German courts. In recent years, the course evolved into a course on Legal Reasoning and Argument (the final title of this book), as I realized that a comparison with American Law was no longer relevant and focused solely on the German side.

And the result of these courses and seminars is part of the present volume, to which I added other research that I have undertaken over the years. I have recently discovered another Spanish author, Selgado, who has developed a comprehensive thesis that is very interesting from a philosophical perspective, particularly about Heck. This thesis enabled me to approach Heck more closely and delve deeper into other aspects that have also become part of the present volume.

Why is Heck so important? And why is he not known, not even in the German space? Precisely because he is everywhere and nowhere. He is no longer relevant because everyone in Germany always applies a doctrine of interests in a simplified form. However, a constitutional methodologist like Bernd Ruthers considers that one of Heck's excellent books, on the Interpretation of the Law, written in 1914, is still, to this day, "state of the art," so unsurpassed in this matter.

Book structure

I will briefly present the topics covered in the book, and then I will devote part of it to some historical aspects. I have here an excerpt from the book (an extract of the table of contents).

TABLE OF CONTENTS

Foreword / 11

I. The Application of Legal Norms

1. The structure of legal norms / 15

2. Expanding the legal norm / 17

3. Applying the norm to a case / 19

4. The Subsumption / 21

5. The judicial syllogism as an expression of the subsumption / 23

6. Grounding the premises of a judicial syllogism / 24

Annex 1. Establishing the complete norm for a given case / 26

Annex 2.The translation of a judicial syllogism as predicate logic / 29

II. History of Legal Interpretation in Germany

1. A required vocabulary: rules or arguments, methods, and systems (or schools) of interpretation / 43

2. Friedrich Carl von Savigny and the first canon of methods of interpretation / 45

3. The conceptual doctrine (Begriffsjurisprudenz) / 47

4. The School of Objective Interpretation / 49

5. The crisis of Begriffsjurisprudenz / 50

6. The Free Law School / 51

7. The doctrine of interests-Interessenjurisprudenz / 53

Annex 1. An example of crypto-sociological reasoning criticized by Freirecht Schule's representatives / 57

Annex 2. A case about third-party gifts concurring with inheritance solved by conceptual jurisprudence arguments (Begriffsjurisprudenz) vs. Interessenjurisprudenz / 61

The first chapter is related to the application of norms based on the structure adopted by the German space, explicitly addressing the structure of legal norms, the judicial syllogism, and the problem of subsuming facts under a norm. The judicial syllogism should not be confused with Aristotle's categorical syllogism, because the former is a hypothetical syllogism, in which we have the facts in the norm (the factual hypothesis of the norm) on the one hand. Then we have the legal consequences (the conclusion).

The book also includes a chapter on the history of Interpretation in Germany. Such a structure was inevitable because the emergence of several methodological concepts can only be explained historically. Therefore, I have introduced a chapter on the history of Interpretation in Germany, followed by another on a methodological aspect specific to Germany, the difference between methods and systems of Interpretation. There are, therefore, two floors, which you will not find anywhere, neither in France nor among the Americans.

The methods of Interpretation are those paths to the legal meaning originally established by Savigny, with later additions. So Savigny spoke of the literary method, of the logical method, which today would be partially joined to systematic Interpretation and partially also to the grammatical method. He defined a historical or genetic method as the occasion of the Law (occasio legis), and his last method was the systematic method proper, which appears to have no counterpart today.

Savigny is the creator, we all know, of the Historical School, the Pandects, and so on. And all German doctrine has continued to be related to him. The Germans, however, have an approach that differs significantly from the American one. So, each level builds on the other levels. There is continuity of doctrine, and each generation relates to and builds upon the previous generations. Nothing is entirely new, but each one adds to and reinterprets it continuously.

I'll give you a picture; I'm not sure how much detail I should go into regarding the history of Germany.

 It's the era of the Empire, specifically the Holy Roman Empire of the German Nation, which received the civil corpus (Corpus Juris Civilis) of Roman Law. Following the Napoleonic Wars and the Congress of Vienna, the Empire began to decline. We have a situation in Germany where, on the one hand, we have several codes, including the Bavarian Code and the Saxon Code. Additionally, we have the Landrecht in Prussia, and in areas bordering France, the Napoleonic Code was considered the Law of the land. Additionally, we have local customs.

In the interior space, therefore, Roman Law is applied. Applying Justinian's Digests or Justinian's Institutions, a four-thousand-page legal monument of Roman casuistry, to the German realities of the era required an extraordinary effort of Interpretation. So, this is where the method comes in, the development of the technique in the German space.

And, therefore, he (Savigny) is the coryphaeus of the Historical School, after him follows Puchta, who continues in the same direction of acclimatizing the Roman Law in the German space and introduces some aspects of logic. All the disparate decisions that exist in the Digests or those institutions that appear in the Institutions of Justinian are now organized in a logical pyramid of concepts, where the highest level is based on a principle of freedom derived from Kant, and all these legal concepts develop vertically.

This concept originated with Ihering, known as the Doctrine of Concepts (Begriffsjurisprudenz). So, Ihering defined Begriffsjurisprudenz, where jurisprudenz means doctrine.

The most crucial element in this doctrine is the concept. And certain concepts are normative, so they intervene; they are related to aspects that exist in the Corpus Juris Civilis, through abstraction. And beyond them are concepts of the doctrine. Thus, this is how the concept, for example, of a legal act or a subjective right, emerged. The latter is the highest abstraction, as the final concept of rights.

That was the aspect that Ihering emphasized, and he says even more than that. If we have a situation that was not foreseen, based on this articulation of abstractions (concepts), the new case could be solved. And he said that these concepts are like chemical bodies that combine and create new substances or new mixtures. That was his idea.

Ihering experiences a moment of awakening, sometime after the 1860s-70s, when he is invited to provide answers to practical cases and discovers the difficulty of the practical. With everything he knew about Roman Law, he could not answer or answered with great difficulty, to practical cases. And then he has a kind of enlightenment. Then he said that he stopped being a conceptualist and adopted other positions.

So, he discovers the interests that lie behind the Law, in a struggle with each other at the social level, and thus he finds the social. Here, he has a conversion by which he abandons concepts and the combination of concepts to discover the social. He is also the one who inaugurates teleology; the idea of telos would also come from Ihering. Unfortunately, Ihering was not able to find a practical solution for the judges. So he formulates a purely abstract doctrine, saying interesting things, but without giving solutions.

And the one who will provide practical solutions will be Heck himself. I'll also show you this picture of him.

So, he is a fascinating figure. Heck was a student of Mathematics, and he had friends in Law. And they invited him to discussions and experimented on him, because he had no legal knowledge, but he had legal common sense, and they confronted him with various cases. There were many such cases in which the respective parties agreed with the common-sense solution formulated by Heck. However, they recognized that they could not adopt it because they were unable to build it following the concepts. Heck was amazed by such a situation and later decided to give up studying Mathematics and enroll in Law. And here he discovered Ihering, with his book on the Spirit of Roman Law and other works by him.

By the way, I read Ihering's book in the French version, and it doesn't say much (from a practical point of view). In The Spirit of Roman Law, Ihering aims to encompass all of Roman Law; however, after a few hundred pages, he stops at the first actions, following the 12 Tables. So, he didn't even get to the formulary actions, and he didn't cover the development of imperial Law either.

Heck's contact with Ihering will allow the former to elaborate and deepen this Doctrine of Interests (Interessenjurisprudenz).

Heck's movement is simultaneous with the Free Right movement. Free Right, which we know was represented in France by François Gény. I studied in François Gény's amphitheater in Nancy, as that's where he's from. François Gény was a French scholar who knew German and studied the German doctrines of the era.

According to Free Law, the judge is free to decide when faced with a complex case, based on the assessment they make in social reality. For a long time, the Doctrine of Interests was often confused, and still is sometimes confused, with the doctrine of Free Law. Free Law, or FreieRecht Schule, says that in social reality lies the solution to new cases, because each case has its own Law, its own justice.

And there is the famous example that François Gény gives with the good judge Magnion, who decided all the cases in equity, beyond the letter of the Law, although all of them were overturned on appeal. He provided the parties with a good solution as a "good judge". And Gény said that he didn't represent his approach.

So, this doctrine of Free Law created a great stir in Germany. But it failed to impose a method. When, finally, each judge decides as he wants, we no longer have legal certainty. And legal certainty is sometimes more important than substantive justice.

The only one, therefore, who proposes something concrete is Heck with Interessenjurisprudenz, which slowly, gradually, is becoming established. Somewhere around the 20s-30s, German decisions began to adopt the Doctrine of Interests. For example, one of the judges of the Reichsgericht, the German Supreme Court of the time, stated that Heck's method is complicated, but it is the only possible one.

It is challenging because in the German space, all these methods are normative; professors proposed them. In the German space, the typical figure is the professor. In the French space, the typical figure is the lawyer. In the Anglo-Saxon space, the typical figure is the judge. Therefore, the method proposed by a (German) professor who has all the time in the world may not be effective for a judge who does not have the same luxury of time to address a case.

Therefore, one must identify the interests that exist in the Law and see how the legislator measured and weighed them, and then apply these interests to the case that the judge was facing. These are complex things. Therefore, his method was integrated into the German system. Today, it is outdated because, for example, the presence of the Constitutional Court is also now taken into consideration. The Constitutional Court in Germany, for instance, can intervene in contracts based on general clauses.

There is another aspect that is specific to the German world, two. So I have already mentioned the methods of Interpretation. We discussed strategies, and now we are examining systems, or Schools of Interpretation (see another extract from the table of matters below). 

III. Subjective and objective systems of Interpretation

1. History of the debate between subjective vs objective theories of interpretation / 75

A. The subjective theory / 75

B. The objective theory / 76

C. Early objections to the subjective theory / 77

2. The actual situation in the debate / 78

A. Objective theory seems too win / 78

B. Later criticism of the objective theory / 79

3. The proposed articulation of the two systems with a strong emphasis on the Subjective interpretation / 81

A. The direction of the solution / 81

B. The normative theory of Koch and Russmann / 81

There are two essential Schools: the subjective School and the objective School. School here refers to a specific vision of the location of legal truth.

So, one, the subjective School is the one that considers the legal truth to lie in the person of the legislator behind the Law. For example, when interpreting a book, you can begin by considering the author's intentions, starting from their point of view—the same approach applies to the legislator.

The objective of the School considers not the author but the text itself. The Law is like a ship that leaves the port, goes to sea, and has its own life. And it no longer matters what the author of the Law wanted. Like in Umberto Eco's "Opera aperta," you find the meaning (in a freer way), starting from the work itself, not from the author.

So these are the two Schools of Interpretation. Heck falls into a subjective interpretation, yet it incorporates elements of objectivity. And between these two elements, in Germany today, the objective School is defeated in the sense that the Interpretation of the Constitutional Court in Karlsruhe is objective. And, when they interpret the Law, they have extraordinary power, as I told you, since there are situations in which they can intervene in contracts through general causes (such as good faith, good morals, etc.).

Interpretation can be both subjective and objective, but the subjective aspect has disappeared. The subjective still exists in the civil space.

So we have two groups of methodologists. Methodologists who come from constitutional Law are few, and the outstanding methodologists are primarily civil law scholars. So Heck is a civilian, Larentz is a civilian, and all the others are civilians except for Bern Ruthers, who is a constitutionalist.

One of the outstanding methodologists and practically the established methodologist of Germany today, Karl Larenz, who was sometimes criticized on ideological grounds, I believe that during Nazism, he was part of the Kiel school, a neo-Hegelian movement, and is still considered the greatest methodologist. He is an objectivist with subjectivist tendencies, so he combines elements of both.

And much more recently, we have the impulse created by Koch and Russman, the two authors whom Eberhard Dorndorf follows in his Grundriss der Methodenlehre. They believe that we must return to the subjective because the method considered objective hides the subjectivity of the interpreter. You, the interpreter, are the one who puts meaning into the Law, because the Law has no will of its own. The Law is an object, and objects do not have a will. Only Aristotle considered that objects have a tendency, a will, and a final goal.

And then, Koch and Rusman propose a sequence of Interpretation, an order of Interpretation. It begins, as always, with (the method of) grammatical or literal Interpretation, as of today. So, the moment is today, the moment of Interpretation, not the moment in the past (because if you look at the American legal world, you will see that originalists look back in time).

And in a later phase, there is subjective Interpretation, so the search for the subjectivity of the legislator, but not all subjectivity. Not everything the legislator wanted is essential—only certain things, along the lines of Heck.

Heck considered that I should not look for the psychological will of the legislator, but for his normative will. What did he want to do? What did he want to protect? And you have to find that by doing a specific purification of what is provided, for example, by the preparatory works and, especially, by history. The historical question, when you go back in time, is "ocazio legis". Why was this Law adopted, and what was in place before it? And that allows you to understand the reason, the real impetus, and the purpose of the Law. So what did the legislator want to change?

And only later does this objective Interpretation follow. It intervenes at the limit, and cannot go against the goals identified by the subjective Interpretation. Subjective in the sense that I have presented, and which aligns with Heck.

And, of course, there is another aspect specific to the German world, which, interestingly, does not exist in the French world, even though the French are the closest to German thinking. Why? Because they borrowed from the Germans. But they borrowed in a different era. In Germany, there is a distinction between the Interpretation of the Law and Rechtsfortbildung, which refers to the development of the Law. In the development of the Law, you have to go in the direction wanted by the legislator, so you don't create freely, so you don't do what the Free Law School did.

But how? What would these methods be? They are the methods mentioned in the book, such as analogy, a fortiori, a contrario, teleological reduction, and reductio ad absurdum, all of which are relevant to the development of Law in the German context. In France, if you look at the French doctrine, they are all part of the Interpretation. Please also note that I introduced the development of the Law between subjective and objective interpretations in the structure of the work (see below another extract of the table of matters).

IV. Literal Interpretation

1. General aspects about methodology / 87

A. The foursome canon / 87

B. Differentiating the origins of the rules for methodology / 88

2. Literal (grammatical) interpretation / 90

A. Interpretation within the limits of the possible meaning of the word / 93

B. Interpretation of the words clarifying the requirements for development of law / 94

Example: BGH JZ 1961, 494 ff (window) / 94

Addendum. German Civil Code about the Interpretation of contracts / 97

V. Subjective Interpretation

1. Aim and problems / 101

A. Problem of the "will of the legislature" / 101

B. Change in the actual circumstances; factual mistake / 103

2. Structure of subjective-teleological interpretation / 103

Addendum. Illustrating the principle of proportionality / 105

Example: BGHZ 46, 74 (June 30, 1966) Gramophone case / 106

VI. Development of Law

1. Interpretation of Law and development of law / 113

A. Interpretation of the word clarifying the requirements for the development of law / 114

B. The consequences of these distinctions vary depending on the legal field / 115

2. The gap in the Law as a preliminary requirement for the development of the law / 115

A. Are gaps real? / 115

B. Typology of gaps / 116

3. Specific arguments for the development of Law (and filling gaps in Law) / 120

A. Argument a fortiori / 120

B. Analogy / 121

C. Converse argument, argumentum ad contrario, argumentum ad silentio / 123

D. Restrictive interpretation and teleological reduction / 124

E. The formal aspect of all these arguments / 126

Case 1 / 126

Case 2:BGHZ 4, 153 59, 59, 115 / 127

Case 3: BGHZ 112, 122 / 127

Reexamination of case 3 from the perspective of gaps / 130

VII. Objective Interpretation

1. Terms and goals of Objective interpretation / 135

2. Systematic argumentation in general / 136

3. The systematic arguments in detail / 136

A. Conceptually dogmatic arguments / 136

B. Arguments of interest / 137

C. Arguments from principles / 138

D. Constitutional arguments: Interpretation according to constitutional law / 140

E. Interpretation in conformity with European law / 140

F. Specific legal arguments / 141

4. Objective-teleological argumentation / 141

A. Ethical reasoning / 142

B. Deontological arguments / 142

C. Objective-teleological or consequentialist arguments / 142

5. The connection of the objective Interpretation to the subjective interpretation / 143

Annex. Example of deontological and consequentialist (objective-teleological) argumentation / 144

As you can see in the book, there are numerous cases. I was amazed to see that many books on legal methods lack practical case studies. Method is the theory of a practice. If you do not offer anything useful, what is the advantage? Here I am, in the line of Professor Eberhard Dorndorf, and the line of Koch and Russman. I have also attached the research I conducted on Heck, as well as that on Free Law, two large and complex decisions that I do not recommend anyone read immediately. They can be understood on a second reading of the book, as they are somewhat complicated for a textbook intended for students. But they can be an opening for the future.

Questions and answers

--Is methodology, and to what extent, a constitutional issue?

Eberhard Dorndorf demonstrates that an article of the German Constitution states that judges decide in the name of the Law and justice. So there is an article that says that. There is another article, Article 20 of the Constitution, which discusses equality. In similar cases, they must decide the same, similarly. It has implications for the judge. Similar cases must be decided similarly. And then there are other things. So, the non-activity of the plenary king, etc. But these specifically constitutional aspects of a methodological nature are few. Methodology is not defined in the Law. Methodology is a matter of rationality, encompassing principles of rationality and argumentative reasoning. So, this is how I answer this question.

-Free or restrictive Interpretation?

For Interpretation in Law, by the nature of things, we are in modern states where the Law is the basis. So you are constrained by the Law. The judge is not invited to override the separation of powers; he is not a legislator; instead, he applies the Law as it stands. In the name of the Law, the Court decides. So he is not invited to invent or create the Law. What Umberto Eco and postmodernism did is something else. Therefore, you cannot escape the specific (in this case, legal) framework.

---What are the limits for the judge in relation to the Law?

You have to qualify the methods you use, clarify what you do, outline your assumptions, and disclose the legal basis. So the method is essential here. The moment you become a decisionist, you no longer have a process. I decide because that's how I want it, according to my will. Many times, a decisionist doesn't say it directly, but does it implicitly.

Speaking of Ruthers. I also included a photo of him, as it would be interesting to recognize him in the future.

He says that judges are not called to enact or create Law. Historically, there have been moments in history, such as in 1923, when the German Supreme Court rebelled against the Legislature. It's the only moment when it did so explicitly and clearly, related to the issues of reparations and the revaluation of debts secured by mortgages. But the judge can also do it indirectly, hidden. How? Using the objective Interpretation. Why? Because the objective Interpretation is, in fact, subjective.

Subjective Interpretation means going back in time to see what the legislator's will was, whereas the objective Interpretation states that there is no will of the legislator; what is essential is what the interpreter sees in the Law. So here, what matters is the subjectivity of the interpreter. In fact, the objective Interpretation is very subjective.

And hiding here, for example, are the objective Schools, which do not consider the loophole in the Law. How can you identify the gap in the Law? How can you know that something is missing in the Law if you don't go back in time to see what the legislator wanted to do? Well, as an objectivist, you don't care. Well, no, because I (the judge) decide.

Therefore, you must go back in time, examine the text, and discern the purpose and telos that the legislator originally intended. And then you can relate to it. Therefore, you require a subjective interpretation. Aha, there are situations when you can't find an answer. That's true. However, you must say it clearly. I was there, I searched, and I didn't find an answer, so I'll do it myself. However, you don't go directly to the objective Interpretation; instead, you elaborate and explain it.

If you hide that, you become a legislator, a hidden one. And Ruthers was clearly saying that this way we end up in a society of aristocratic robes. He (Ruthers) has some exciting books. One of the degenerations of Law, considering the Nazi Law as a degenerate form. It was translated into Romanian. He wrote a book about the Law of the GDR, which was not translated for us. Why? We deal with Nazism, but communism does not interest us much, right? And then he wrote a last book where he discussed the fact that today's lawyers and judges often allow themselves to do things. So he says, we have replaced one form of aristocracy with another aristocracy, an aristocracy of robes.

He (the judge) is not elected; he is appointed for life, he has an excellent salary, and he can afford to change the entire legal landscape. That's why we see the great convulsions today. Speaking of the Romanian Constitutional Court, we can come closer to home to see some problems.

--- Is legal certainty necessary? Is it possible? Is it possible, especially in the complex cases?

It's the problem of the Cadi judge. Well, this is where the methodological aspect comes in. In complicated cases, you don't go to places like Freie Recht Schule or the Realist School; that is, you don't come and create something new. You try to find support somewhere. You have to make the maxim of your action a general law. In the Swiss Code of Obligations, adopted at the beginning of the 20th century, Article 1 states that when the Law is insufficient and cannot be applied, the judge can act as a legislator.

But what does that mean? You (the judge) adopt a case, and you have to put yourself in the position of the legislator, so that your case becomes general. Could it be something like that in general?

Thus, judicial certainty is an essential value in judicial commerce. If I go to a judge and I'm unsure how he will decide, I don't see how it will be; it means there is no judicial certainty. But then, you enter the Cadi system, the Muslim law system, where the Cadi decides as he feels. However, even among them, the Handbalites and all the other interpretative Muslim Schools have developed a jurisprudence. Similar cases are linked, much like in Common Law, where they are grouped because legal certainty is essential. Material justice, justice, and equity are here and now, and certainty is what makes a legal order a system. Otherwise, there is chaos.

- What is the relation between telos (purpose) and interests?

I didn't go into these aspects because I would have had to teach an actual course on Interessenjurisprudenz. So, he, Heck, fits his direction in the theological aspect. That is, the idea of the importance of the legislator's purpose. However, he says that the legislator's purpose is the result of a vector calculation between the two interests that have come into conflict.

Therefore, when drafting the Law, the legislator is attentive to the conflicts that exist in society. And he finds the solution favoring a specific interest. And that is the purpose, that is the telos. It does not mean that the other interest is not essential. And here lies a significant difference, and this is the subtlety of the Doctrine of Interests. Here, one interest was not strong, but another time it might be. You (the interpreter) have to see them all. In this sense, intentionality is crucial, and the telos matters. To honestly evaluate what the legislator intended, you must consider all the interests that are behind it. How? That is a tough job. You must refer to the text of the Law, and then check the discussions that took place in Parliament and determine the occasion for the Law. And then search for the unwritten element that was not mentioned in the debates. There are also situations when something important is not mentioned.

There is a famous example, when Germany entered the First World War and adopted by Law that a gold mark was equal to a paper mark. And it imposed the official circulation of banknotes. There was virtually no discussion in Parliament. Because if they had held a debate in Parliament, they would have informed their opponents that a crisis existed. Therefore, if you interpret, you cannot rely solely on the discussions in Parliament. You also need to consider the unwritten.

Hence, we are moving in the direction of intentionality today. Still, intentionality viewed from this perspective means that we must examine the interests that underlie it, including material interests, ideal interests, legal certainty, predictability, and justice.

-What is the relationship of juridical legal reasoning with the rhetorical and neo-rhetorical schools in the philosophical field, or, for example, with Jürgen Habermas?

The best example is Robert Alexy. Robert Alexy draws from discourse theory and the work of Habermas. He believes that rational discourse rules can help to find a solution. He is the renowned constitutionalist methodologist from Kiel, whose work has been partially translated into Romanian.

To discuss Robert Alexy, I would need hours, many hours. Robert Alexy talks about principles. And he makes a distinction between principles and norms. For collisions between norms, various rules apply, such as lex posteriori and lex posterior derogat priori, whereby only one norm prevails in the conflict. Principles, if they collide with each other, one will prevail and the other will be defeated, on a case-by-case basis. And he says that this is also the essence of principles.

And fundamental rights are principles. Because when fundamental rights collide with each other, in some situations one prevails, while in others another prevails. And that is his essential contribution.

Which, somewhere, continues. Heck, who was talking about interests and the collision of interests? He wasn't talking about fundamental rights. Heck is more applied; he's a civilian. But he announces Alexy. He announces everything that happens in the German space. That's why Heck is fascinating. Nobody in Germany talks about him. So it's omnipresent; he's everywhere. So he's part of the system. Everybody applies it, for example, in analogy. If an analogy is made, it is not one of concepts; rather, it is an analogy of interests. You have a situation involving conflicting interests, and you observe another new situation to determine if the interests are similar, requiring an assessment. Because, as Heck says, legal thinking is an evaluative, emotional type of thinking. It's an axiological thinking, it's not mathematical-logical, as the conceptualists believed.

So, Alexy continues also Habermas, of course, because he comes from discourse theory, but he builds upon everything achieved in the Frankfurt School.

- Is Alexy continuing Heck? Since Alexy adopted his ideas from Dworkin, who probably wasn't aware of Heck?

The fact that we use the idea of interests does not mean that it is Interessenjurisprudenz. The School of Free Law also spoke of interests. Smed, one of the leaders of the School, mentioned interests. I also have a case in the book (Annex 1) where I expose the so-called crypto-sociology, the fact that sometimes the judge weighs interests. But what is the difference between Interessenjurisprudenz and such a case? Interessenjurisprudenz seeks interests in the Law, and in the other case, the judge seeks interests in social reality as they see it.

And in this sense, Alexy does not continue Heck's line of thought. Alexy belongs, in a way, to the Freie Recht Schule. Heck is very careful to respect the Law and the weighing of interests by the Legislature. Alexy is closer to the other approach. Fewer and fewer are following Interessenjurisprudenz, because no one likes to be constrained. Everyone wants freedom and the ability to decide as they please.

Yes, but methodologically, the method frees you, because discipline is, according to Ihering, the twin sister of liberty.

-Is Begriffsjurisprudenz the way of everyday juridical reasoning?

Yes, we are all conceptualists. In everyday life, we are all conceptualists. Heck admits it. So, Heck had one of his disciples, Stoll, who died at a very young age (37), and he wrote his funeral oration. And he says, I thought he would write it to me, and I wrote it to him with great regret, (because Stoll was very gifted and creative).

And Stoll wrote that the method of the master from Thubingen (Heck) intervenes only when the situation is complicated. And he, Heck, agrees. Typically, in everyday situations, you place the elements in your case under the factual part of the norm by subsumption, and then resolve the case by acting following the relevant concepts. However, Heck said, even then, unconscious assessment of interests still exists. The judge has an intuition and feels who could win, but the situation is not difficult, so he doesn't need to weigh the interests. Heck recognizes that.

Hence, in everyday cases, we are conceptualists, often without realizing it or even being aware of it. Like Mr. Jordan, who wrote prose without knowing it.

-When is Interessenjurisprudenz properly applicable?

The moment when the judge's instincts tell him that something is wrong, he intervenes and must weigh the interests. These are complex cases.

In the book, I provide an example, as the American doctrine (Duncan Kennedy) has criticized Heck for not providing examples. I initially embraced his ideas in my first article 12 years ago. And in the meantime, I read some more of Heck, and I realize that his examples exist. Kennedy said that Heck does not formulate anything because, according to Magdalena Schoch's book, there is only one example there. In that example, Heck describes how an uncle would act who makes bequests to his nieces and forgets one of them, and then makes a kind of deposit in the bank that he will not touch until he dies. When he dies, she will be able to get the deposit. The question arises as to what the creditors of the uncle will do after his death. The creditors may or may not attend regarding all the nieces. And then he (Heck) solved the case based on interests. His case is explained in three pages in Magdalena Schoch's book, and it is almost hermetic.

However, the case is very well-built (see Annex 2). One can obtain help by examining the literature that Heck developed around 1890, before the BGB, in an article on the topic of life insurance (life insurance involving a contract in favor of a third party). The answer is there. I'm not a civil law scholar; I'm a public law specialist, and I had to dig deeper to understand what Heck did. And the answer is very, very clear and very correct. And it goes against what the German Reichsgericht decided in 1917, applying a conceptual reasoning.

His interest doctrine approach is complex, but it can provide an answer in cases of complexity. But there are situations in which it cannot. However, one can then resort to what the Constitution says, to the values enshrined within it.

-How can the text of the Law, which is inert, an object, show the interests?

You don't stick to the text. You go back in time to see the Legislature's intention. You look for 'occasio legis', the opportunity of the Law. What Law was there before? What Law was there after? What changed? If it changed, what is the reason behind it? What necessity did exist? What necessity does the new Law respond to?

And then you go to the preparatory works. And in the preparatory works, not everything is essential. You look for the intentions. And which intention? In this book, I explain everything. The basic intention of the legislator. This is not what someone said in Parliament, as stated in a specific line of the draft text. Why? Because those who vote in Parliament do not agree on the details of the Law, but they agree on the broad goals that were usually formulated by the government project. In parliamentary democracies, 90% of legislative initiatives come from the executive. So, the executive formulates them, and if they are endorsed in the plenary and passed by the majority, those telos, those general goals, become those of the Law.

Another thing to note. Heck is a historian of Law. He wrote about Saxenspiegel. When he provides examples of various aspects, he also consults Roman Law, German Law, and German custom, and examines the interests involved. I mean, he has this dimension. After all, he had started practicing before the adoption of the BGB (under Roman Law). And in 1894, he got his doctorate in Commercial Law.

Discuția istoriei metodelor de interpretare în Germania (transcriere parțială in romana a lansării de carte din nov 29, 2024)

 Volumul, apărut la Editura Universității de Vest în 2024 are titlul Legal Reasoning and Argument. A Handbook, si se axează pe metodele de interpretare din spațiul german.

(...)

Apropierea mea de metodele juridice

(...)

In următoarea secvență, aș încerca să fac o prezentarea mai putin a conținutului, cat a modului in care m-am apropiat de metodele juridice de interpretare în general. Deci am plecat în Franța pentru a face un D.E.A., ceea ce ar însemna un master juridic. Am făcut un D.E.A. în domeniul procedurii Curtii UE, la vremea respectivă (1999-2000), si la terminarea lui mi-am dat seama că nu mai aveam multe de spus in acesta directie. Și am devenit interesat să continui cu un doctorat în direcția metodelor de interpretare ale Curtii UE.

M-am adresat celui care a devenit conducătorul meu de teză, domnul Profesor Jean Dennis Mouton, iar el a subliniat ca toate metodele Curtii au fost deja explorate. Aveam ca exemple niște remarcabile teze-cărți asupra metodelor juridice ale Curtii, in niște volume imense de cam 2.000-3.000 pagini, elaborate la Universitatea din Caen. El mi-a sugerat să lucrez asupra comparației ca metodă interpretativă a judecătorului europeean. Tema a fost extrem de dificilă pentru că nu știam de unde sa o apuc și a trebuit să fac lecturi numeroase, ca sa să înțeleg metodele juridice in general.

Și una din marile întâmplări este o descoperire pe care am făcut-o undeva in 2004, cam la 4 ani de la inceperea tezei. Am avut extraordinară surpriză să descopar un mare autor german, pe profesorul Eberhard Dorndorf, pe care il vedeti mai sus pe ecran.

Domnul Dorndorf avea pe site-ul lui Internet, undeva intre 2000-2017, un curs de metode juridice, Grundriss des Methodenlehre, cu exemple, expuneri teoretice, examene corectate, etc. Era ceva extraordinar. Câți oameni fac lucrul ăsta, să ofere lumii, inclusiv examene cu studenții, corecturi? Deci, Eberhard Dorndorf, il vedeți? Aici este o fotografie a domniei sale.

Este de profesie civilist, în mod specific, în dreptul muncii. Cu competente metodologice pentru că a scris profund în legătură cu marii metodologi germani. Deci asta este prima întâlnire. Întâlnirea cu acest site și cu ce era pe site, care mi-a permis să îmi găsesc directia in teza care din momentul respectiv, a avansat relativ ușor.

Și o a doua întâlnire fundamentala, de aceasta dată provocată, deci întâlnire pe care am căutat-o este cea cu unul din marii metodologi germani, poate cel mai mare, puțin cunoscut în afară Germaniei, este vorba de Philipp von Heck, creatorul Doctrinei Intereselor (Interessenjurisprudenz). Intilnirea cu el am avut-o prin descoperirea in 2008 a singurei traduceri într-o altă limbă decât germană (în engleză), făcută de Magdalena Schoch în 1946.

Deci a fost descoperirea unui autor care găsește o procedura de a elabora decizii în situații dificile, (situații despre care Hart vorbea ca " hard cases"), prin emularea intereselor pe care le-a determinat si evaluat initial legislatorul. Deci ca sa aplice la o situație nouă, trebuie să aflu interesele care au fost luate în considerare de legislator și judecătorul le va aplica în cazul din fata lui. Deci aceasta a fost a doua intilnire esentiala.

Am publicat un articol despre Heck bazat pe lucrarea respectivă, și în continuare am fost în contact cu amândoi autorii, într-o fel. Ca profesor invitat în Bosnia Herzegovina am predat un Curs de metode juridice comparate unde comparam metodele engleză, americana-din Statele Unite (în special Curtea Suprema Americană), și foloseam pentru Germania site-ul profesorului Eberhard Dorndorf.

În continuare, în stagiul meu de 12 ani ca profesor în Coreea de Sud, am predat un curs care inițial se chema, Mari decizii ale curților, unde făceam comparații între metoda juridică a Curții Supreme Americane, ca și Curte Constituțională, cu metoda juridică a spațiului German. In ultimii ani, cursul respectiv a devenit un curs de Legal Reasoning and Argument (numele final al cartii de fata) cand realizand că o comparație cu dreptul American nu mai era relevantă m-am focalizat doar pe partea germana.

Și rezultatul acestor cursuri si seminarii este parte a volumului de fata la care se mai adauga alte cercetări pe care le-am intreprins de-alungul anilor. Am reușit să găsesc mai recent, un alt autor, spaniol, Selgado care a elaborat o teză completă, foarte interesantă, din perspectivă filozofică, despre Heck. Și această teză mi-a permis să mă reapropii de Heck, si sa aprofundez alte aspecte care au devenit de asemenea parte a volumului de fata.

De ce e Heck atât de important? Și de ce nu este cunoscut, nici chiar in spațiul german? Tocmai pentru că este peste tot si niciunde. El, practic, nu mai este relevant pentru că toată lumea aplică mereu in Germania o doctrină a intereselor într-o formă simplificată. Dar un metodolog constituționalist ca Bernd Ruthers, considera ca una dintre marile carti ale lui Heck, despre interpretarea legii, scris în 1914 este si chiar si astazi inca, ''state of art“ deci nedepasit in aceasta materie.

Structura cartii

Voi prezenta foarte pe scurt cam ce subiecte acoperă cartea și apoi voi consacra o parte unor aspecte de istorie. Am aici un extras al cărții (un prim extras al tablei de de materii).

TABLE OF CONTENTS

Foreword / 11

I. The Application of Legal Norms

1. The structure of legal norms / 15

2. Expanding the legal norm / 17

3. Applying the norm to a case / 19

4. The Subsumption / 21

5. The judicial syllogism as an expression of the subsumption / 23

6. Grounding the premises of a judicial syllogism / 24

Annex 1. Establishing the complete norm for a given case / 26

Annex 2.The translation of a judicial syllogism as predicate logic / 29

II. History of Legal Interpretation in Germany

1. A required vocabulary: rules or arguments, methods, and systems (or schools) of interpretation / 43

2. Friedrich Carl von Savigny and the first canon of methods of interpretation / 45

3. The conceptual doctrine (Begriffsjurisprudenz) / 47

4. The School of Objective Interpretation / 49

5. The crisis of Begriffsjurisprudenz / 50

6. The Free Law School / 51

7. The doctrine of interests-Interessenjurisprudenz / 53

Annex 1. An example of crypto-sociological reasoning criticized by Freirecht Schule’s representatives / 57

Annex 2. A case about third-party gifts concurring with inheritance solved by conceptual jurisprudence arguments (Begriffsjurisprudenz) vs. Interessenjurisprudenz / 61

Un prim capitol este legat de aplicarea normelor bazat pe structura pe care o adopta spațiul german, deci e vorba de structura normelor jurdice, silogismul judiciar si problema subsumarii faptelor sub norma. A nu se confunda silogismul judiciar cu silogismul categoric al lui Aristotel, deoarece primul este un silogism ipotetic, in care avem faptele în normă (ipoteza factual a normei) pe de o parte și avem apoi consecințele legale (concluzia).

De asemenea, exista un capitol in carte care discută istoria interpretării în Germania. Era inevitabila o asemenea structura pentru că emergenta unui număr de concepte methodologice poate fii explicata doar istoric. Prin urmare am introdus un capitol de istorie a interpretarii în Germania, urmat de un altul, despre un aspect methodologic specific Germaniei, diferența între metode și sisteme de interpretare. Există deci două etaje, pe care nu le veți întâlni niciunde, nici la francezi și nici la americani.

Deci metodele de interpretare sunt acele căi catre sensul juridic găsite inițial de Savigny cu completări de mai târziu. Deci Savigny vorbea de metoda literară, de metoda logică, care azi ar fii partial ratasata la interpretarea sistematica si partial de asemenea la metoda gramaticala. El a definit o metodă istorică sau genetică, ca ocazia legii (ocasio legis) iar ultima lui metoda era metoda sistematică propriu-zisă, care se pare că nu are corespondent în ziua de azi.

Savigny este creatorul, știm cu toții, al Scoalii Istorice, Pandectele, etc. Și toată doctrina germană s-a raportat în continuare la el. Deci, germanii au un aproș care e foarte diferit de cel american. Deci, fiecare etaj construiește pe un alt etaj. Există o continuitate a docrinei și fiecare generație se raportează la generațiile dinainte și adaugă la ele. Nimic nu e complet nou ci fiecare adauga si reinterpreteaza continuu.

O sa vă dau o imagine, nu știu cât ar trebui să intru în detalii, istorica despre Germania.

Este epoca imperiului, Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, care are recepția corpusului civilist (Corpus Juris Civilis), a Dreptului Roman. După Razboairele Napoleoniene și după Conferința de la Viena Imperiul se fărimițează, și avem o situație în care în Germania avem de pe de-o parte un număr de coduri, Codul Bavarez, Codul Saxon, avem Landrecht în Prusia, si avem zonele care sunt la frontiera cu Franța în care Codul Napoleonian era considerat legea pământului, si in plus avem cutumele locale.

In spațiul interior avem, deci, aplicarea Dreptului Roman. Ca să aplici Digestele lui Iustinian sau Instituțiile lui Iustinian, un monument juridic de patru mii de pagini de cazuistică romană la realitățile germane ale epocii se cerea un efort de interpretare extraordinar. Deci, de aici intervine metoda, dezvoltarea metodei în spațiul german.

Și, deci, el (Savigny) este corifeul Scolii Istorice, după el urmează Puchta, care continuă in aceasi direcție de a aclimatiza Deptul Roman în spațiu german și introduce niște aspecte de logică. Toate acele decizii disparate care există în Digeste sau acele instituții care apar în Instituțiile lui Iustinian, sunt acum construite într-o piramidă logică de concepte unde la cel mai înalt nivel ar fi un principiu de libertate preluat din Kant și toate aceste concepte juridice se dezvoltă pe verticală.

Aceasta va origina mai târziu cu Ihering, așa zisa Doctrina a Conceptelor (Begriffsjurisprudenz). Deci Ihering a definit Begriffsjurisprudenz, jurisprudenz însemnând aici doctrină nu jurisprudența conform sensului din limba romana.

Cel mai important element în aceasta doctrina sunt conceptele. Și anumite concepte sunt normative, deci ele intervin, sunt legate de aspecte care există în Corpus Juris Civilis, prin abstractizare. Și dincolo de ele sunt concepte ale doctrinei. Deci așa a apărut conceptul, de exemplu, de act juridic, ori de drept subiectiv. Cel din urma e cea mai înaltă abstractizare, ca si concept final al drepturilor.

Deci acesta era aspectul pe care l-a subliniat Ihering și el spune chiar mai mult decât atât. Dacă avem o situație care nu a fost prevăzută, bazat pe această articulare a abstractizărilor (conceptelor), s-ar putea solutiona noul caz. Și el spunea ca de fapt aceste concepte sunt ca niște corpuri chimice care se îmbină și creează noi substanțe sau noi amestecuri.Aceasta era ideea lui.

Ihering are un moment de trezire, undeva dupa anii 1860-70, cand este invitat să dea niște răspunsuri la cazuri practice și descoperă dificultatea practicului. Deci cu tot ceea ce știa el din Dreptul Roman, nu putea răspunde sau răspundea foarte greu cazurilor practice. Și atunci are un fel de iluminare. Atunci spunea el ca a incetat de a mai fii conceptualist si a adoptat alte pozitii.

Deci descopera interesele care sunt, intr-un fel de luptă între ele la nivelul social, si deci descopera socialul. Deci aici este o conversie prin care abandoneaza conceptele si combinatia de concepte si descopera socialul. Tot el este cel care inaugurează, teleologia, ideea de telos ar veni tot de la Ihering. Din păcate Ihering n-a fost capabil să găsească o soluție practica pentru judecători. Deci el formuleaza o doctrină pur abstracta, spunand lucruri foarte interesante, dar fara a da soluții.

Și cel care va oferi soluții practice va fi chiar Heck. Vă pun și imaginea asta despre el.

Deci, el este o figură foarte interesantă. Heck era student la Matematica și avea prieteni la Drept. Iar ei l-au invitat la discutii si experimentau pe el, pentru că el nu avea cunoștințe juridice dar avea bun simt juridic, și ei îl confruntau cu diverse cazuri. Și erau foarte multe asemenea cazuri în care respectivii, erau de acord cu solutia de bun simt formulata de Heck, recunoscand ca așa ar trebui să fie decizia in speta. Dar recunosteau ca nu o puteau adopta, deoarece nu puteau să o construiasca in acord cu conceptele. Heck a rămas uimit de o asemenea situatie si ulterior a decis sa renunțe la studiul Matematicii, si sa se inscrie la Drept. Si aici il descoperă pe Ihering, cu cartea lui despre Spiritul Dreptului Roman si alte carti ale acestuia.

Apropo, am citit-o cartea lui Ihering în versiunea franceză, si dupa mine ea nu spune mare lucru (din punct de vedere practic). Deci, in Spiritul Dreptului Roman, Ihering, vrea să acopere tot Dreptul Roman dar dupa cateva sute de pagini se oprește la primele acțiuni, după cele 12 Table. Deci, nu a ajuns nici macar la actiunile formulare, si nu a acoperit nici dezvoltarea dreptului imperial.

Contactul lui Heck cu Ihering ii va permite primului să elaboreze si aprofundeze această Doctrina a Intereselor (Interessenjurisprudenz).

Mișcarea lui Heck este simultana cu mișcarea Dreptului Liber. Dreptul Liber, care știm că a fost reprezentat în Franța, de François Gény. Am studiat, intr-un amfiteatru François Gény, la Nancy, pentru că de acolo provine el. Pentru că François Gény era un savant francez care știa germana si a studiat doctrinele germane ale epocii.

Dupa Dreptului Liber judecătorul este liber să decidă atunci când are un caz dificil, pe baza evaluării pe care o găsește in realitatea socială. Multă vreme, Doctrina Intereselor a fost confundată, și, în continuare este uneori confundata cu doctrina Dreptului Liber. Dreptul Liber, sau FreieRecht Schule, spune că în realitatea socială se afla solutia noilor cazuri, deoarece fiecare caz are propria lui lege, propria justitie.

Și există exemplul faimos pe care François Gény îl dă cu bunul judecător Magnion, care decidea toate cauzele in echitate, dincolo de litera legii, desi toate i se desființau în apel.Bineînțeles, dar era bun, toată lumea venea la el si el dădea o soluție bună, bunul judecător. Și Gény spunea că nu il reprezinta pe el.

Deci, această doctrină a Dreptului Liber a creat o mare vâlva în Germania. Dar nu a reusit sa impuna o metoda.Cand, finalmente, fiecare judecător decide dupa cum vrea el, nu mai avem securitate juridică. Și securitatea juridică este de multe ori mai importantă decât justiția materială.

Singurul, deci, care propune ceva concret este Heck cu Interessenjurisprudenz, care încet, încet, se impune. Deci undeva de prin anii 20-30, deciziile germane incep sa adopte Doctrina Intereselor. De exemplu, unul din judecătorii Reichsgericht-ului, a Curții Supreme Germane din epocă, spunea ca metoda propusă de Heck este extraordinar de dificilă, dar este singura posibilă.

Foarte dificilă pentru că în spațiu german toate aceste metode sunt normative, sunt propuse de profesori. În spațiu german figura tip este profesorul. În spațiu francez figura tip este avocatul. În spațiul anglosaxon figura tip este judecătorul. Deci metoda propusa de un profesor care are tot timpul din lume poate sa nu functioneaze pentru judecătorul care nu are tot timpul din lume in fata unui caz.

Deci cum să identifici acele interese care există în lege și să vezi cum legiuitorul le-a măsurat și cantarit, si pe urmă, să le aplici la cazul cu care se confrunta judecătorul? Acestea sunt niște lucruri complexe. Deci, metoda lui a fost integrată în sistemul german. În ziua de azi, ea este undeva depășită caci acum se consideră, de exemplu, și prezența Curții Constituționale. Curtea Constituțională în Germania poate de exemplu interveni în contracte, pe baza clauzelor generale.

Exista un alt aspect care este specific lumii germane, adică două de fapt. Deci am mentionat deja metodele de interpretare. Am vorbit despre metode, iar acum discutam de sisteme, sau școli de interpretare (mai jos un alt extras al tablei de materii). 

III. Subjective and objective systems of Interpretation

1. History of the debate between subjective vs objective theories of interpretation / 75

A. The subjective theory / 75

B. The objective theory / 76

C. Early objections to the subjective theory / 77

2. The actual situation in the debate / 78

A. Objective theory seems too win / 78

B. Later criticism of the objective theory / 79

3. The proposed articulation of the two systems with a strong emphasis on the Subjective interpretation / 81

A. The direction of the solution / 81

B. The normative theory of Koch and Russmann / 81

Exista două școli esentiale: școala subiectivă și școala obiectivă. Școala înseamnând aici o anume viziune despre situarea adevărului juridic. Deci una, scoala subiectiva este cea care consideră că adevărul juridic stă în persoana legiuitorului, din spatele legii. De exemplu, la interpretarea unei cărți, poti sa interpretezi pornind de la autor, de la ceea ce a vrut autorul, pornind de la persoana acestuia. La fel pentru legislator.

Scoala obiectivă consideră nu autorul ci textul in sine. Legea este ca o navă care părăsește portul, merge pe mare și are propria ei viață. Și nu mai interesează ce a vrut autorul legii. Cam ca in Opera aperta, a lui Umbero Ecco, deci găsești sensul (intr-un fel mai liber), pornind de la opera în sine, nu de la autor.

Deci acestea sunt cele două școli de interpretare. Heck se încadrează într-o interpretare subiectivă, dar cu elemente din obiectiv. Și intre aceste două elemente, interesant, în Germania de azi, școala obiectivă pare să fii învins. În sensul in care interpretarea Curții Constituționali de la Karlsruhe din Germania este obiectivă. Și ei când interpretează legea, având o putere extraordinară, cum v-am spus, pentru ca sunt situații când ei pot interveni în contracte, prin cauzele generale (buna credință, bunele moravuri, etc).

Deci interpretarea poate fii subiectivă și obiectivă, dar subiectivul pare să fii dispărut. Subiectivul mai există în spațiul civil.

Deci avem două grupuri de metodologi. Metodologii care vin dinspre drept constituțional, puțini, și marii metodologi care sunt cam toți civiliști. Deci Heck este civilist, Larentz este civilist, toți ceilalti sunt civiliști. Cu excepția lui Bern Ruthers, care este un constituționalist.

Unul din marii metodologi, practic metodologul consacrat al Germaniei de azi, Karl Larenz, uneori criticat pe criterii ideologice, cred că a fost în timpul nazismului parte a școalii de la Kiel, neohegelianist, etc., dar care este considerat în continuare cel mai mare metodolog. El este obiectivist cu tendințe subiectiviste deci face o imbinare intre cele doua tendinte.

Si mult mai recent avem impulsul creat de Koch și Russman, cei doi autori pe care Eberhard Dorndorf îi urmeaza în cursul sau, în acel Grundriss des MethodenLehre. Ei consideră că, de fapt, trebuie să ne întoarcem la subiectiv, pentru că in mod clar, metoda considerată obiectivă, ascunde de fapt, subiectivitatea interpretului. Tu, interpretul, ești cel care pui sensul în lege, deoarece legea nu are o voință proprie. Legea este un obiect, iar obiectele nu au o vointa. Numai Aristotel considera că obiectele au o tendință, o vointa și un scop final.

Și atunci, Koch și Rusman propun o secvență a interpretării, o ordine a interpretării. Se începe, ca întotdeauna, cu (methoda) interpretarea gramaticală sau literală, de azi. Deci momentul e cel de azi, momentul interpretării, nu momentul dinapoi din trecut (fiindca dacă vă duceți in lumea juridica americană, veți vedea că originaliștii se duc înapoi în timp).

Și intr-o faza ulterioară este interpretarea subiectivă, deci căutarea subiectivității legiuitorului, dar nu a oricărei subiectivități. Deci nu tot ce-a vrut legiuitorul e important. Doar anumite lucruri, pe linia lui Heck.

Heck considera ca nu trebuie sa caut voința psihologică a legitorului, ci caut voința lui normativă. Ce a vrut el să facă? Ce a vrut el să protejeze? Și aceea trebuie să o găsești făcând o anumită epurare a ceea ce furnizeaza, de exemplu, lucrarile preparatorii și, mai ales, istoria. Întrebarea istorică, când te duci înapoi în timp, este ocazio legis. De ce această lege a fost adoptată și ce a fost înainte ei? Și asta îți permite să înțelegi care este motivul, care este adevăratul imbold, care este scopul legii. Deci ce a vrut legiuitorul să schimbe.

Și de abia ulterior urmează această interpretare obiectivă. Care intervine la limită și care nu poate să se meargă împotriva scopurilor identificate de interpretarea subiectivă. Subiectivă în sensul pe care l-am prezentat și care se aliniază cu Heck.

Și bineînțeles, mai exista un alt aspect specific lumii germane, si care interesant, nu există în lumea franceză, chiar daca cei mai apropiati de gândirea germana sunt francezii. De ce? Pentru că au împruntat de la germani. Dar au împrumuntat într-o altă epocă.

In Germania se diferențează între interpretarea legii și Rechtfortbildung, deci dezvoltarea legii. In dezvoltarea legii, deci trebuie să mergi în direcția vrută de legislator, asadar nu creezi liber, deci nu faci ce a făcut școala Dreptului Liber. Dar cum? Care ar fi metodele acestea? Sunt metodele mentionate in carte, ca de exemplu analogia, a forțiori, a contrario, reductia teleologica, reductio ad absurdum, toate acestea care în spațiu german sunt în zona dezvoltării legii, iar în Franța, dacă vă veți uita la doctrina franceză, sunt parte a interpretării. Deci, în lumea germană, asta ar fi, si va rog sa observați în structura lucrării, ca am introdus dezvoltarea legii între interpretarea subiectivă și obiectivă (vedeti extrasul de mai jos al tablei de materii).

IV. Literal Interpretation

1. General aspects about methodology / 87

A. The foursome canon / 87

B. Differentiating the origins of the rules for methodology / 88

2. Literal (grammatical) interpretation / 90

A. Interpretation within the limits of the possible meaning of the word / 93

B. Interpretation of the words clarifying the requirements for development of law / 94

Example: BGH JZ 1961, 494 ff (window) / 94

Addendum. German Civil Code about the Interpretation of contracts / 97

V. Subjective Interpretation

1. Aim and problems / 101

A. Problem of the “will of the legislature” / 101

B. Change in the actual circumstances; factual mistake / 103

2. Structure of subjective-teleological interpretation / 103

Addendum. Illustrating the principle of proportionality / 105

Example: BGHZ 46, 74 (June 30, 1966) Gramophone case / 106

VI. Development of law

1. Interpretation of law and development of law / 113

A. Interpretation of the word clarifying the requirements for the development of law / 114

B. The consequences of these distinctions vary depending on the legal field / 115

2. The gap in the law as a preliminary requirement for the development of the law / 115

A. Are gaps real? / 115

B. Typology of gaps / 116

3. Specific arguments for the development of law (and filling gaps in law) / 120

A. Argument a fortiori / 120

B. Analogy / 121

C. Converse argument, argumentum ad contrario, argumentum ad silentio / 123

D. Restrictive interpretation and teleological reduction / 124

E. The formal aspect of all these arguments / 126

Case 1 / 126

Case 2:BGHZ 4, 153 59, 59, 115 / 127

Case 3: BGHZ 112, 122 / 127

Reexamination of case 3 from the perspective of gaps / 130

VII. Objective Interpretation

1. Terms and goals of Objective interpretation / 135

2. Systematic argumentation in general / 136

3. The systematic arguments in detail / 136

A. Conceptually dogmatic arguments / 136

B. Arguments of interest / 137

C. Arguments from principles / 138

D. Constitutional arguments: Interpretation according to constitutional law / 140

E. Interpretation in conformity with European law / 140

F. Specific legal arguments / 141

4. Objective-teleological argumentation / 141

A. Ethical reasoning / 142

B. Deontological arguments / 142

C. Objective-teleological or consequentialist arguments / 142

5. The connection of the objective Interpretation to the subjective interpretation / 143

Annex. Example of deontological and consequentialist (objective-teleological) argumentation / 144

După cum vedeți in carte sunt de asemenea foarte multe cazuri. Eu am fost uimit să văd ca multe cărți despre metode juridice nu au niciun caz practic. Metoda este teoria unei practici. Dacă nu oferi nimic practic, care este avantajul? Deci aici sunt în linia domnului profesor Eberhard Dorndorf, în linia lui Koch și Russman. 

Dar eu am mai atasat la cercetarile pe care le-am făcut despre Heck, si in plus cele despre Dreptul Liber, două mari decizii complexe (Annex1, Annex 2) despre care nu sfătuiesc pe nimeni să le citească imediat. Ele pot fi citite la o a doua parcurgere a cartii, nu la prima citire, deorece sunt oricum destul de complicate pentru un manual pentru studenți. Dar pot fi o deschidere pentru viitor.

Intrebari si raspunsuri

-interpretarea liberă sau constrângătoare, care este opozitia intre cele două?

Pentru interpretarea în drept, prin natură lucrurilor, noi suntem în state unde legea e la bază. Deci ești constrânt de lege. Judecătorul nu e invitat să depaseasca separația puterilor, ci el doar aplică legea. În numele legii, instanța decide. Deci el nu este invitat să inventeze. Ce face Umberto Eco și postmodernismul, e altceva. Deci nu se poate ieși din niște cadre (aici legale).

Asta spune, de exemplu si Bernd Ruthers. Voi pune și imaginea, pentru că ar fi interesant să il vedeți.

Deci el e constituționalistul german, care invită Curtea Constituțională de azi și în general judecătorii să fie mai atenți și să meargă înapoi la interpretarea subiectivă. El citează cazul unui nou numit judecător de la Curtea de la Karlsruhe, care își freca mâine și spunea, ca de abia aștepta să devina judecător și să modifice totul în Germania. Tu ca judecator nu ești invitat să faci asta, tu ești judecător, ești numit si inamovibil, nu est ales de popor. Parlamentul este ales si adopta legile. Din acest punct de vedere judecatorul nu are voie să depășeasca, sa iasa din cadrul legal.

Diferenta dintre Interessenjursprudencez and Freierect Schule este ca primul curent decide pe baza intereselor cantarite de legiuitor.Și, adaug eu, altfel te duci către Dreptul Liber care este strămoșul Realismului American care considera ca judecatorul decide in functie de ce a mancat dimineata.

---Ce este legea și unde ii sunt limita?

Tu trebuie să califici metodele, tu trebuie să califici ce faci, care iti sunt presupozițiile, de unde vii. Deci metoda este aici esențială. Deci în momentul în care tu ești decisionist, tu nu mai ai metodă. Decizi pentru că așa vreau eu, voința mea. De multe ori un decisionist nu o zice direct, dar o face implicit. Deci unde-i metoda? Cum te supui tu legiuitorul?

--Metodologia este, si in ce masura este o chestiune constituțională?

Deci, Eberhard Dorndorf arată că există un articol al Constituției Germane care spune că judecătorul decide în numele dreptului și justiției. Există deci un articol care spune asta. Mai există un alt articol, articolul 20 al Constituției, care vorbește de egalitate. In cazuri similare trebuie să decida la fel, similar. Are implicatii pentru judecator. Cazuri similare trebuie decise similar.Și, pe urmă, sunt alte lucruri. Deci, netroactivitatea regii plenale, etc. Dar, aceste aspecte specific-constituționale cu caracter methodologic sunt puține. Metodologia nu este definită în lege. Metodologia este o chestie de raționalitate, de principii de raționalitate, argumentative. Deci, așa răspund eu la aceasta întrebare.

- Apropo de Bern Ruthers, Curtea constitutionala germana una zice si alta face?

Nu e atât de mare diferență, Ruthres spune doar atât, că Curtea Constitutionala este declarativ , obiectivistă, când interpretează legea, ca să confrunte cu Constituția. Dar spune el ca în realitate, ea se apleaca și asupra intenției legiuitorului. Și mai ales, ca o face mai recent, după anul 2012.

Apropo de Ruthers. El zice ca judecătorii nu sunt chemați să adopte, să creeze lege. Istoric, au fost momente în istorie, deci a fost un moment în 1923, când Curtea Supremă Germana s-a răzvrătit împotriva legiuitorului. E singurul moment când o face evident, deci clar, legat de problema reparațiilor și problema reevaluării datoriilor garantate cu ipoteci.

Dar o poate face si indirect, ascuns. Cum? Folosind metoda obiectivă. De ce? Pentru că metoda obiectivă, de fapt, e subiectivă. Subiectivă înseamnă sa mă duc în timp să văd care a fost voința legiuitorului, iar metoda obiectivă, zice, ca nu există o voință a legiuitorului, important este ceea ce văd eu in lege. Deci e subiectivitatea interpretului. De fapt, obiectiva este foarte subiectivă. Și ascunzându-se aici, de exemplu, școlile obiective nu vorbesc de lacuna legii.

Păi cum poți tu să identifici lacuna legii? Adică faptul ca ceva lipsește în lege dacă tu nu te duci inapoi in timp ca sa vezi ce a vrut legiuitorul să facă? Păi nu te interesează. Păi nu, că eu (judecatorul) decid. Deci pentru mine asta este evident. Asta spune el. Deci tu trebuie să mergi înapoi in timp, să vezi textul și să vezi obiectivul, purpose, telosul pe care l-a avut inițial legiuitorul. Și apoi te poți raporta la el.

Aha, sunt situații când nu poți găsi un răspuns. E adevărat. Dar trebuie să o spui. Am fost acolo, am căutat și n-am găsit răspuns și o sa fac eu. Dar nu te duci direct în obiectiv și tu de fapt elaborezi. Ascuns tu devii legiuitor. Și el spunea clar că în felul ăsta ajungem într-o societate a aristocratiei de roba.

El (Ruthers) are niște cărți foarte interesante. Una despre degenerarea dreptului, considerand dreptul nazist ca o formă degenerată. Tradusa între timp la noi. A scris o carte despre despre Dreptul din RDG ce nu s-a tradus la noi, evident de ce. Noi ne ocupăm de nazism, fiinca comunismul nu ne prea interesează, da? Și pe urmă a scris o ultima carte unde a vorbit de faptul că juriștii, judecătorii de azi își permit să facă lucruri. Deci zice el, am înlocuit o formă de aristocrație cu o altă aristocrație, o aristocratie de roba.

El (judecatorul) nu este ales e numit pe viata are salariu foarte bun si iși permite să schimbe peisajul juridic întreg. De asta și marile convulsii pe care le vedem. Apropo de Curtea Constituțională Română, fiindca putem veni mai aproape de casă, nu?

---Securitatea juridică este necesară? Dacă e necesară, e posibilă? E posibilă, mai ales în acele cazuri dificile?

Este problema judecătorului de Cadi. Este foarte importanta. Păi aici intervine aspectul metodologic. In cazurile foarte dificile nu mergi ca Freie Recht Schule sau Scoala Realistă adica sa vii și sa creezi. Incerci să găsești sprijin undeva. Trebuie să faci ca maxima acțiunii tale să fie o lege generală. In Codul de Obligații al Elveției, adoptat la începutul secolului XX, este un articol 1 care spune că atunci când legea este insuficientă și nu se poate aplica, judecătorul poate să acționeze ca legitor.

Dar asta ce înseamnă? Tu (judecatorul) adopți un caz și trebuie să te pui în poziția legitorului, cazul tau sa devină general. Ar putea fi, în general, așa ceva? Nu te arunci și gândesti doar cazul. Astfel, securitatea judică este o valoare esențială, in comerțul judic. Dacă eu mă duc la un judecător și nu știu cum va decide, inseamna că nu știu cum va fi, pentru că nu e siguritatea judică. Dar atunci, intri în sistemul de Cadi, sistemul drepturii musulman, unde Cadiul decide dupa cum simte el. Dar chiar și la ei, Hambaliții și toate celelalte școli interpretative au creat o jurisprudență. Există cazuri pe care încearca sa le lege, foarte similar cu Common Law-ul, încearca sa le grupeze, pentru că securitatea juridică este esentiala. Justiția materială, justiția, echitatea, este aici și acum, dar securitatea este ceea ce face ca un ordinea juridica să fie un sistem. Altfel este haos.

-Exista o progresiva intentionaliate a dreptului si unde se situaeza telos (scopul) si interesele?

Eu nu am intrat in aceste aspecte, deoarece ar fii trebuit să fac un curs efectiv despre Interesenjurisprudenz. Deci, practic, el, Heck se încadrează, direcția lui se încadrează, putem zice, în aspectul teologic. Adică, ideea de importanta a scopului legiuitorului.

Dar el spune chiar mai mult decât atât, scopul legiuitorului este rezultanta unui calcul vectorial între cele două interese care au intrat în conflict. Deci legiuitorul, când elaborează legea, e atent la conflictele care există în societate. Și el găsește soluția favorizând un anumit interes. Și ăla este scopul, ăla este the purpose, ăla este telosul. Nu înseamnă că celălalt interes nu este important. Și aici este marea diferență și aici este subtilitatea Doctrinei Intereselor. Aici un interes nu a fost puternic dar poate altadata va fii puternic. Tu (interpretul) trebuie să le vezi pe toate. În sensul ăsta, intenționalitatea, deci telosul conteaza. Ce vreau să zic, ca să evaluezi cu adevărat ce a vrut legiuitorul, trebuie să vezi toate interesele care sunt în spate. Cum? Asta este o muncă extraordinar de dificilă. Trebuie să te duci la textul de lege, primul lucru, apoi trebuie să verifici ce discutii au avut loc in Parlament, care a fost ocazia legii. Si pe urma, uneor, e elementul nescris care nu a fost mentionat in dezbateri. Sunt si în situații când nimeni nu menționează ceva.

Există un exemplu celebru, când Germania intră în primul razboi mondial și adoptă prin lege ca o marcă de aur este egala cu o marcă de hârtie. Și impune circulația oficială a bancnotelor. Și practic nu e nici o discuție în Parlament. Pentru că dacă ar fi avut o discuție în Parlament, ar fi spus adversarilor că ei sunt in criză. Deci dacă faci o interpretare, nu poți să te bazezi numai pe discuțiile din Parlament. Tebuie sa vezi si nescrisul.

Este clar ca mergem în direcția intenționalității, dar intenționalitatea vazuta din această perspectivă, adică trebuie să cautam interesele care sunt în spate, interese care sunt interese materiale, interese ideale, securitatea juridică, previzibilitatea, justiția.

-Care este raportul raționamentului juridic cu cercetările de argumentare, cu scolile retorice si neoretorice din domeniul filozofic, relatia de exemplu cu Jurgen Habermas in domeniul juridic?.

Cel mai bun exemplu este Robert Alexy. Robert Alexy vine dinspre teoria discursului, si dinspre Habermas. Considera ca discursul rational poate ajuge la o solutie.Deci el e marele metodolog constitutionalist de la Kiel. Este tradus parțial în română. Dincolo este considerat marele specialist metodolog de drept constituțional.

Și pentru a-l discuta pe Robert Alexy mi-ar trebui niște ore, multe ore. Robert Alexy vorbește despre principii. Și face diferența între principii și norme. Principiile, dacă intră în coliziune unul cu altul, unul va câștiga și altul va pierde în cazul respectiv. In alt caz poate va fii invers. Între norme, sunt toate regulile acelea cu lex posteriori derogat anteriori, etc, care stabilesc in mod clar care norma va castiga. Și spune ca asta e și definiția principiilor.

Și drepturile fundamentale sunt principii. Pentru că în momentul când drepturile fundamentale intră în coliziune unul cu altul, în anumite situații unul câștigă, în alte situații altul câștiga. Și asta este contribuția lui esențială.

Care undeva continuă pe Heck, care vorbea de interese. Nu vorbea de drepturi fundamentale. Heck este mai aplicat, este un civilist. Dar îl anunță pe Alexy. Anunță tot ce se întâmplă în spatiul german. Deci de asta spun că Heck e foarte interesant. Nu vorbește nimeni în Germania despre el. Deci e o chestie de omniprezenta, el este peste tot. Deci e partea sistemului, e intrat în practică. Este peste tot. Deci germanii îi aplică, de exemplu, in analogie. Se face analogie, dar nu analogie de concepte ci analogie de interese. Ai o situație intre interese si vezi o altă situație și vezi dacă interesele sunt similare și trebuie să faci o evaluare. Pentru că, așa cum spune Heck, gândirea juridică este o gândire de tip evaluativ, emoțional. Este o gandire axiologică, nu este matematică-logica, cum credeau conceptualiștii.

Deci Alexy il continuă pe Habermas, bineînțeles, deoarece vine dinspre teoria discursului, deci continuă tot ce s-a realizat în școala de la Frankfurt.

-Begriffsjurisprudenz este parte in rationamentul de fiecare zi?

Da, toți suntem conceptualiști. În viața de zi cu zi toti suntem conceptualiști. Inclusiv Heck o recunoaște. Deci Heck a avut unul din discipoli, Stoll, care moare foarte tânăr (la 37 ani) și îi scrie discursul de inmormantare. Și spune, am crezut că el îmi va scrie mie și I l-am scris eu lui. O spune cu mare regret pentru că Stoll era foarte dotat si creativ.

Iar Stoll sunea ca metoda maestrului de la Thubingen  (Heck) intervine doar cand situatie e complicata. Și el, Heck e de acord. Deci în mod normal tu pui sub litera legii, sub acea piramidă, pui elementele realității în cazul tău. Dar, spunea Heck, chiar și atunci inconștientul face o evaluare de interese. Deci judecătorul are o intuiție si simte cine ar putea câștiga, dar situația nu e dificilă.  Deci in mod obișnuit, nu am nevoie de cantarirea intereselor. El recunoste lucrul asta.

Deci, în carte, eu ofer un exemplu, pentru că doctrina americană prin Duncan Kennedy, s-a aplicat asupra lui Heck și îl critica ca nu a dat exemple. Și spunea Kennedy că Heck nu formulează nimic, pentru că în cartea lui Magdalena Scoch, este un singur exemplu.Eu am imbratisat inițial ideile lui in primul meu articol de acum 12 ani. Și între timp am mai citit ceva din Heck și îmi dau seama ca exemple mai exista. 

In acel exemplu din carte, Heck descrie cum ar acționa un unchi care face niște legații unor nepoate și, uita una din nepoate și atunci face un fel de depozit în bancă pe care ea să nu-l atingă decât când el va muri. Când va muri, ea va putea atinge depozitul. Și se pune problema ce vor face creditorii unchiului dupa deces. Care e pozitia creditorilor in raport cu unele si altele dintr nepoate. Și atunci el (Heck) a trebuit să construiască cazul bazat pe interese. Și cazul lui este explicat în carte in trei pagini si este quasi-ermetic. Dar de fapt cazul e foarte bine construit. Deci dacă te duci în literatura pe care a dezvoltat-o el, Heck, pe la 1890 (inainte de BGB), intr-un articol pe tema asta, a asigurarii de viață (asigurarea de viață asta înseamnănd contract in favoarea unui tert), raspunsul e acolo. 

Eu nu sunt civilist, eu sunt specialist de drept public dar a trebuit sa cercetez profund ca să înțeleg de fapt ce a făcut el acolo. Și răspunsul e foarte, foarte clar și foarte corect. Și merge împotriva a ceea ce a decis Reichsgerichtul German în 1917 aplicand un rationament conceptual. Nu a cântărit si identificat corect interesele.

Metoda lui e complicata dar in situatii limita technica intereselor poate da un raspuns. Dar exista evident situatii in care nu poate raspunde. Dar atunci se poate recurge la ceea ce spune Constituţia, la valorile din Constituţie.

In mod normal in cazuri de zi cu zi, suntem conceptualiști, fara să o spunem, si fara sa o stim. Ca si Mr. Jordan care facea proză fără să ştie.

- Il continua Alexy pe Heck? Cand in fapt Alexy a preluat ideile sale de la Dworkin care probabil ca nu știa de Heck ?

Faptul că folosim ideea de interese nu înseamnă că actionam ca Interessenjurisprudenz. Școala Dreptului Liber vorbea de interese. Smed, unul din corifeii Scolii, vorbea de interese.Am și un caz in carte (Annex1), un alt exemplu unde expun așa zisa cripto-sociologie, faptul ca judecătorul face o cantarire de interese. Dar diferența între Interessenjurisprudenz și aceștia e care? Interessenjurisprudenz caută interesele în lege, iar ceilalti le caută in realitatea socială interesele asa cum le vede interpretul acolo. Și în sensul ăsta, Alexy nu il continuă pe Heck. Alexy e mai apropape, intr-un fel de Dreptul Liber. 

Heck este foarte atent să respecte legea. Interessejurisprudenz de asta nici nu are un ecou, pentru că nimanui nu-i place să fie constrâns. Toate lumea vrea libertate. Da, dar metodologic esti nicunde. Pentru ca metoda te elibereaza, deoarece disciplina  (o anumita constrangere) este, dupa Ihering, sora geamana a libertatii.

-Dar cum poate textul legii, care este inert, un obiect, să arate interesele?

Nu rămâi la text. Te duci înapoi în timp să vezi intenția. Cauti ocazio legis. Ce lege a fost înainte? Ce lege după? Ce s-a schimbat? Dacă s-a schimbat, care este logica? Ce necesitate? La ce necesitate răspunde noua lege?

Și apoi te duci la lucrările preparatorii. Și în lucrările preparatorii nu orice lucru este important. Tu cauți intențiile. Și care intenție? Aici în text explic totul. Intenția de bază a legiuiturului. Nu ce a zis cineva in Parlament că linia asta textului proiectului de lege înseamnă asta. Nu. De ce? Pentru că cei care votează în Parlament nu se pun de acord asupra detaliilor legii, ci se pun de acord asupra marilor linii sau scopuri pe care le-a formulat de obicei cine? Proiectul guvernamental. In democratiile parlamentare, 90% din inițiativele legislative vin de la executiv. Deci executivul formulează intentiile si dacă ele au fost îmbrățișate în plen și au trecut de majoritate, acele telosuri, acele scopuri, sunt cele ale legii. Asta spune, asta a dezvoltat, bineînțeles, tot Heck.

Undeva Heck o spune în niște articole, cu multa modestie, că unii oameni vor să redefinească ce face el ca doctrina valorilor. Și multi il foloseau și nu il citau și zicea că acesta este cel mai mare privilegiu pe care îl ai când tu devii lucru comun. Lumea germană este în siajul (nemarturisit al) lui Heck, care ramane de asemenea necunoscut in afara tarii lui.

Un alt lucru de remarcat. Von Heck este istoric al dreptului. A scris despre Saxenspiegel. Când dă exemple despre diverse aspecte, se duce și în Dreptul Roman, se duce și în Dreptul German, în cutuma germană, și verifica și acolo care erau interesele. Și face totul. Adică, era un tip complet. Adică are dimensiunea asta istorica, pentru că totuși a început să practice înainte de adoptarea BGB-ului (in 1894 isi ia doctoratul in Drept Comercial).